O chestie veche scrisa. Sunt un nebun/obsedat.

"stand singur pe o strada inacapatoare de sentimente rasfirate stau si ma gandesc dar ce sa mai gandesc cand am ramas singur, toata lumea a plecat, sa dus, am ramas doar eu si pixu din vena , din vena? pardon de pe foaie, stau pe o banca ruginita si gandesc, cum sa ajuns aici, ce sa intamplat, numai e nimeni, nimeni sa te'alinte, nimeni sa teadoarma, nimeni sa te scoata din viata cea murdara, scriu vers dupa vers, rima dupa rima, nici viata nomai in teleg, se schimba totu asa lejer, te cuprinde intunericul succes in ai scapa."

tin minte cand am scris asta, majoritatea persoanelor care au avut "norocul" sa o citeasca habarnaveau ce scrie acolo cu adevarat, nu intelegeau nimic. acum numai conteaza nimic. sunt un nebun, un obsedat ce are nevoie sa fie inchis intr-o camera cu 4 pereti alba, si monitorizat zilnic, pentru ca sunt un nebun.
maine vroiam la strand, vreme frumoasa poate ultima zii atat de furmoasa pe anu asta in are poti merge la plaja cel putin in bucuresti. dar nu am cu cine merge. sunt fericit ca am fost odata, si a fost o zii foarte mega frumoasa. pe langa certuri au fost si multe chestii care mau facut sa zambesc iar, pana si apa aceea rece brrr si acum simt frigul in oase. thx for loving this psychopat.

scrisori de adio scrisori de la revedere

incredibil dar adevarat,
sa mai scurs o ruta , sa mai dus un strop,
sa mai dus un lacom, sa mai dus un prost,
rozul se tranforma in gri, iar albul prinde o noanta intunecata.
albastrul cerului a disparut, vad numai demoni in jurul meu ce m-alearga
vor sa ma prinda, si eu sunt slab, sunt slab,
sunt slab de inger, si ma rog la dumnezeu sa nu ma lase in mana lor,
sa nu ma lase sa pier ca pe un ateu lipsit de neputiinta,
si mai sper ca nu pot sa mai cer, ca am cerut prea multe,
si prea multe am primit si prea multe mi s-au luat,
am gresit, dar intrun final tot singur am ramas,
tot singur m'am lasat, tot singur voi termina,
acest vers scris intr-o noapte plina de ura,
de lacomie si putin spus de singuratate,
am ramas doar eu si pixul, dar nu o voi face iar,
ma voi abtine, ma voi lupta, voi iesi la suprafata,
voi reusi sa redevin ce-am fost odata,
nu ma voi lasa prada lor,
voi strapunge demoni in lupta mea spre libertate,
spre lumea cea frumoasa, spre lumea carei pasa..

Bataile ei.

Inima mea e prea bolnava,
Sta si bate, incet incet incet,
E singura, si doare.
E ea si cu o rana, o rana adanca
Care nu poate fi cusuta sau pansata.

Vrea sa fie si ea, a cuiva,
Sa se simta ingrijita,
Sa fie rasfatata cat mai bate...

Daca iti dau inima tie,
Oare o sai fie mai bine ?
Vei avea grija de ea pana la ultima bataie ?



                                                                                       

Stupid. (part 2)

"Asta e frumusetea vietii, noi doi ne completam, escaladam niste munti si apoi o contemplam..."

stau si ascult piesa asta la nesfarsit,
am gandul inghetat, privirea inghetata,
inima mea bate, dar cat o sa mai bata
cand tu te indepartezi din ce in ce mai tare.

stau si scriu vers cu vers,
dintre toate florile din lume eu doar pe tine te-am ales.
gandiduma la acel 15 august petrecut impreuna,
gandiduma la acel 16 aprilie in brate, impreuna.

stau si rad, rad si plang,
nici eu numai stiu ce fac
in pula mea de viata
imi vine sa bag, imi vine sa o fac,
dar nu pot pentru ca mie frica de mine
mie frica de mine, mie frica sa nu te uit
pentru ca nimeni nu ma va putea zambi la fel ca tine

"Cand nu esti aici...nu am nici un fel de culoare
Da` cand apari e ca si cum ar fi curcubeu in fiecare rasarit de soare"

sper sa intelegi, sper sa ma alinti
sper sa te impaci cu mine, sper sa o faci
si mai sper un singur lucru
sa ramanem pana la sfarsitul lumi impreuna si daca sfarsitul lumi e maine? vreau sa fiu in bratele tale tale tale...

Stupid. (part.1)

3 aprilie, 4 aprilie, dificil.
Dificil este totul, pana si sa respiri este dificil in zilele noastre, un cuvant spus, o fapta soptita, totul poate fi distrus. Nu are sens. nu are noima, nu are logica. De ce ? Pentru ca nu are. Nu este greu de inteles, si nici de spus, foarte simplu chiar.. Trece un timp si incepi sa te gandesti, si sa te gandesti.. pana cand ajungi sa innebunesti. Sa innebunesti, razand si plangand, plangand si razand, nopti pline de lacrimi, zambete arse intr-o canapea veche si stricata, ganduri suicidale impreuna cu sunete demonice pe acel covor plin de praf fara pic de culoare... Nu pot sa spun nimic despre, nici daca as vrea, chiar nu stiu ce sa spun ! E stupid, da stupid. Am inceput sa folosesc acest cuvant din teama frica si ura pentru tot ce inseamna exterior. Am inceput iar sa ma inchid in mine sa numai stiu nimic.. nimic, incetul cu incetul merg inspre nebunie. Oare mai am vreo sansa ? Dupa cum stau lucrurile momentan eu spun ca nu. Totul s-a stricat. Pana si noi, noi numai suntem la fel... acum voi face o paranteza:

"Si un cd oarecare cu scrieri vechi:
 apoi te sun:
tu mă ignori,iar mie îmi vine să alerg
sa te iubesc
-haotic
policrom
tăios
magnetic
dezordonat
tremurând, ca arătătorul pe trăgaci pentru prima oară-
mai mult decât PizzaHut
caută-mă tu! "

Deja numai e vorba de mine, eu sunt doar un pion pe o tabla de sah, stim cu totii ce face un pion , poate merge cate o patratica in fata, si ma lupt din rasputeri cu o regina care imi poate da sah mat oricand vrea ea, si in aceasta clipa, ea are un secret, care nu il poate spune la nimeni, s-a intamplat ceva. Si are legatura cu un cal, sau un turn, sau cele doua combinate, sau poate doi caluti. Sa imi anunt infrangerea? Sa accept sah mat ? Oi fi eu doar un pion, dar daca reusesc sa ajung la final, voi putea sa fiu ce vreau eu, un cal, un turn, un nebun, sau chiar o regina. Doua regine impreuna pot invinge orice. Doua regine pot triumfa, pot trece peste orice obstacol, pot fi mai sus decat siar putea imagina, numai impreuna. Doua regine, putem da peste nas oricui oriunde oricand. Doar trebuie sa vrem...

Stii ?? Eu te iubesc.
Daca era vorba despre mine sa te inteleg, cum vrei sa te inteleg cand tu nu imi spui tot, mie.. mie...

Why i feel this way ?

Tell me, why i feel this way ?
I'm so bored..
Soarele a iesit pe cer, dar tot frig e,
M-am plictisit in casaaaaaaa !
Vreau sa iesim afara, am o stare de tot cacatul.
Tii minte ce ti-am zis aseara? Ai uitat.
Why i feel this way,  this way,  this way,  this way,  this way,  this way,  this way,  this way..

Feeling,

Am un feeling, ca no sa mai fie asa, dar am un alt feeling care-mi spune ca va fi greu fara ajutorul tau.

Incerci sa treci peste, sa te prefaci ca nu simti, ca n-ai sunflet, dar nu prea iti iese, durerea tot exista

O durere care nu poate fi explicata, ba ramai fara aer, ba simti o palptatie si inima cum iti bate in extreme

Deci, nu se poate explica in cuvinte. Acest feeling la avut si ea, mai dur, mai sever, de neimaginat.

Acum a venit si randul lui sa simta tot, sa simta orice cutremur mic devenit mare,

Orice cuvant spus la nervi, un cutit in inima...

Dar nu va m-ai fii la fel, el a inteles tot..

Ea numai are incredere in el si il tot alunga de langa ea, dar ea simte cu totul altceva,

Ceva ce el nu trebuie sa stie, si nimeni nu trebuie sa stie,

Doar acel coltisor din inima ei, care zbate sa iasa la suprafata dar nu este lasat.

Oare totul va fii bine pentru cei doi indragostiti ? Se iubesc, unul mai tare ca celalalt

Un lucru stiu, ca orice ar face nu isi pot scoate chipuil iubirii lor din minte.

Ceva imi spune ca cei doi tineri indragostiti sunt suflete pereche,

Orice ar face nu pot scapa unul de celalalt, dar adevarul este,

Ca nici nu vor sa faca asta, lumea ar fii prea alb-negru pentru ei,

Impreuna aduc un rau plin de culoare,

Toata lumea le spune sa se impace, "va iubiti ! asta conteaza !"

Dar usor de spus, greu de realizat..